Craiova secolului XIX, în ochii unui străin

[ Articole ] [ : 2011-05-27 ] [ România ]   Oraşul nostru a fost cândva dezbrăcat de idilic şi împroşcat cu noroiul care domnea pe străzi Publicaţia Arhivele Olteniei din 1924 adăposteşte, în primele pagini, câteva însemnări dintr-un jurnal de călătorie al unui cetăţean german. În călătoria lui spre Orient, a trecut şi prin Craiova. Cuvintele scrise de cel ce-şi spune Eremit din Gauding, căruia nu i se cunoaşte „numele civil“, nu aduc laude Cetăţii Banilor. Nu sunt nici măcar neutre şi nu lasă nici o impresie de abţinere. El descrie, fără ascunzişuri, o Craiovă tristă, sumbră, plină de câini vagabonzi, oameni leneşi şi noroi. Casele erau răspândite printre cele mai mizerabile bordeie şi înconjurate de locuri pustii şi pline de mărăcini. Grădinile lipseau, spunea germanul, iar odăile din case erau goale, înăuntrul lor fiind doar câte „o laviţă acoperită cu covor, pe care ziua şed (oamenii - n.r.), noaptea dorm“. Craiovenii nu păreau să ştie ce e aceea o stradă pietruită, căci pe vremea aceea erau aşternute cu bârne, adică trunchiuri de copaci cojite şi făţuite cu barda. Pretutindeni domneau noroiul, bălţile şi murdăria. Dar şi nebunii, după cum nota Eremitul din Gauding. „Toate mascaradele, care se pot închipui şi le poate inventa nebunia, se mişcă pe străzi în formele şi figurile cele mai groteşti, mai rari; crezi că aici s-au adunat un album de hainele tuturor continentelor“. Un peisaj teribil Neamţul călător locuia într-o odaie frumoasă şi primea o mâncare „escelentă“ de la farmacistul Schwab, conaţional de-al lui, singurul pe care părea să îl aprecieze. După ce şi-a mâncat bunătatea de cină, a ieşit într-o seară la promenadă pe urâtele străzi ale urbei, unde află povestea romilor chinuiţi de boieri. „Se zice că această educaţie este ceva zilnic; părinţii omoară şi mutilează după plac; copiii trebuie să fie de cu vreme deprinşi cu aceasta; şi să aibă şi ei plăcerile lor“. Se pare că, în vremea în care germanul a poposit în Bănie, lumea prefera să se izoleze în case. „Tot pare în ruină. Pe străzi nu vezi nici femei, nici fete; toată noaptea urlă câinii, cari aici aleargă, ca şi în Constantinopol, sălbatici şi fără stăpân“. Tot aici cică se lua în derâdere religia şi tot ce ţine de ea. Popii n-aveau altă treabă decât să „se certe: avut-a Dumnezeu barbă sau nu? “. Peisajul urbano-rural din Craiova înfăţişa femei care „stau la porţi şi torc; bărbaţii zac prinprejur şi dorm; ei lucrează atât de puţin, încât în anii 1816-1817 a fost atâta lipsă de au mâncat pâine din coajă de stejar“, asta pentru că în perioada de secetă ei alegeau „să flămânzească din cauza lenei“. Până şi vinul era tulbure, tot din cauza lenei care nu-i părăsea pe cei ce ar fi trebuit să se îngrijească aşa cum se cuvine de viţa-de-vie. „Ţara aceasta pustiită de oameni“ „Acestea le-am spus, ca să arăt cum trebuie să călătoreşti pe aici, dacă vreai să vezi ţara aceasta binecuvântată de Dumnezeu şi pustiită de oameni“. În opinia călătorului spre Orient, ţara - sau zona pe care el apucase să o vadă - era frumoasă, dar, din păcate, populată, şi nu de străini veniţi să pribegească: „Dar şi în tot drumul meu eu nu am întâlnit niciun călător“. Chinul neamţului dezamăgit a trebuit să continue preţ de câteva zile. „Podul peste Jiu fusese luat de apa mare din ploi; mai multe zile am trebuit să petrec în trista Craiovă“. În final, el a reuşit să scape din zona cu „câteva miserabile bordeie de-asupra pământului şi în pământ“, într-un copac scobit pe care ţăranii îl întrebuinţau la pescuit. Aşa a trecut el Jiul, iar când a ajuns la Dunăre s-a declarat total dezamăgit de „proştii aceia“, care credeau că are un bou ascuns în cufăr. Mai mult, s-a întâmplat tărăşenia ca nici să nu ştie „să citească, nici să înţeleagă paşaportul“ lui. Să fie oare aceasta imaginea Craiovei adevărate, dezbrăcate de laude, de memoriile melancolice ale celor care au trăit în acea perioadă? Prin ochiul rece şi obiectiv al unui neamţ, Craiova era nici mai mult, nici mai puţin decât paradisul întors.

: 9 ( 1 ) - !

04-08-2020: 19 ani!
Site-ul UniversitateaCraiova.eu - cel mai vechi website în activitate dedicat Universității Craiova - împlinește astăzi 19 ani de activitate! Lansat pe 4 august 2001 la adresa www.craiova-maxima.com, continuat mulți ani sub numele Universitate ...
[ ]
[ Adrian Trasca ]
Articole

11-05-2020: SCM Craiova 2018. Ce bune sunt fetele! ;-)
"Elisei nu e de Craiova!"
Am auzit această propoziție de la un "atotcunoscător" al handbalului la puțin timp după transferul Valentinei Ardean Elisei la SCM Craiova. Pe undeva, omul avea dreptate. Alice avea în palmares Cupa Cupelor cu ...
[ ]
[ Adrian Trasca ]
Articole

29-05-2018: Mesaj pentru BucureÅŸti
Finala Cupei României pornea cu un handicap imens. Se desfăşura la 24 de ore după marea finală Champions League. Acolo unde marile porţi ale Kievului, cântate şi într-o celebră adaptare Emerson, Lake&Palmer după Modest Musorgski, se deschi ...
[ ]
[ Cristian Geambasu ]
Articole

09-11-2016: Intotdeauna anti-dinamo
"Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii."

Am văzut nu demult la voi o coregrafie frumoasă inspirată din "Micul Prinţ" a lui Antoine de Saint-Exupery . Deşi acea cratimă în pl ...
[ ]
Articole

25-01-2016: Doamna de alb-negru
Se termina prima repriză de la fotbal. Dobrin, adică Argeșul, cu Baia Mare, a lui Mateianu, un meci fabulos, care poate fi găsit astăzi pe YouTube. Venea pauza, iar imaginea alb-negru pleca din Trivale către studioul tel ...
[ ]
[ Alin Buzarin ]
Articole

© Universitatea Craiova .eu
4 august 2001 - 30 aprilie 2026