Iulian Balan

Anul nasterii: 1950
1967: Vicecampion republican la atletism la juniori
1967-74: jucator la Universitatea Craiova (a castigat Campionatul Romaniei in editia 1973/74)
1973/74: a marcat 19 goluri, ocupând locul trei pe tara si fiind cel mai bun marcator al proaspetei campioane, Universitatea Craiova
Intre anii '80-'90: arbitru de centru la divizia C
Dupa retragerea din arbitraj: observator si membru al comisiei de disciplina a AJF Dolj, membru al corpului de observatori al FRF pentru diviziile B si C.
Data plecarii: 24 ianuarie 2005

De pe pistele de atletism pe terenurile de fotbal

Înainte de a juca fotbal, Iulica Balan putea fi întâlnit pe pistele de atletism. Primele performante sportive le-a obtinut ca atlet, alergând suta de metri în 10,9 secunde, iar pe distanta de doua sute de metri înregistra timpul de 22,5 secunde. Ca atlet, Iulica Balan a devenit vicecampion republican la juniori, în competitia desfasurata la Cluj în anul 1967. Viteza capatata de-a lungul timpului l-a ajutat foarte mult si pe terenul de fotbal. Antrenorii din acea perioada ai Universitatii au profitat de calitatile sale atletice, aruncându-l în focul luptei pe postul de aripa, care i se potrivea lui Balan ca o manusa. Într-un interviu realizat de George Mihalache în ziarul "Sportul", Iulica Balan a povestit pe larg despre trecerea sa de pe pista de atletism pe gazonul verde: "Primele performante sportive le-am obtinut ca atlet… Atletismul, în general, si spiritul în special m-au ajutat sa patrund în fotbal. Primul post: pe aripa, unde poti fugi în voie, unde nu-ti tin calea atâtia adversari… Mai târziu, s-a constatat ca am si sut, astfel ca am fost mutat în centru".

Oblemenco si Balan au umilit Rapidul

În prima etapa a returului editiei de campionat 1972-1973, Universitatea Craiova a învins pe Rapid Bucuresti în deplasare, cu 6-4. Eroii "Campioanei unei mari iubiri" au fost "gemenii golului", Nelu Oblemenco si Iulica Balan, care au marcat de câte trei ori. Condusi în primele 11 minute cu 2-0, prin golurile înscrise în minutul 7 de Boc (care evolua atunci pentru Rapid), la un penalty, ca urmare a devierii balonului cu mâna de catre Sames, si în minutul 11, de Neagu, cu capul, la o lovitura de colt, studentii nu au socotit meciul pierdut, ci dimpotriva, s-au mobilizat si au atacat puternic poarta gazdelor. Sarabanda golurilor craiovene a fost deschisa de Oblemenco, care a transformat penaltyul obtinut de Marcu în minutul 25. Diferenta de doua goluri a fost refacuta opt minute mai târziu de Marin Stelian. Desi a dominat jocul, Rapidul nu a mai marcat pâna la pauza. Cu doua minute înainte de pauza antrenorul Craiovei a facut o mutare de geniu, introducându-l în teren pe Iulica Balan, în locul lui Pana. În debutul reprizei secunde, Balan si-a facut simtita prezenta si pe tabela de marcaj, reducând din handicap. Egalitatea a fost restabilita de Nelu Oblemenco, care în minutul 54 a expediat o bomba de la 35 de metri, balonul poposind în dreapta portii lui Niculescu, intrat între timp în locul lui Raducanu. Dupa o ora de joc, Craiova a intrat pentru prima data în avantaj, când Balan a reluat imparabil cu capul centrarea venita din lovitura libera de la Niculescu. Acelasi Balan a majorat diferenta, aruncându-i pe suporterii craioveni în delir. Pâna la final fiecare echipa a mai marcat câte un gol, Codrea pentru bucuresteni în minutul 86 si Oblemenco pentru olteni în minutul 89, din penalty. Meciul cu Rapid a confirmat ca Balan juca mai bine în deplasare decât la Craiova, ceea ce impunea publicului spectator local sa-l încurajeze si sa nu-l mai timoreze în etapele care urmau.

Balan si aventura europeana

"Alb-albastrii" au eliminat Fiorentina în editia 1973-1974 a Cupei UEFA, dupa o dubla mansa în care au remizat la Florenta, 0-0, si au învins pe teren propriu cu 1-0. Dupa aceasta calificare de rasunet, sortii au fost iar nemilosi cu echipa fanion a Olteniei, harazindu-i un adversar redutabil, Standard Liege. Dupa înfrângerea de la Liege, scor 2-0, oltenii asteptau cu nerabdare returul de pe "Centralul" craiovean pentru a remonta diferenta. Absenta golgeterului Oblemenco, care avea ruptura de fibre musculare, si ploaia torentiala si-au pus amprenta pe jocul formatiei craiovene. În ciuda acestor handicapuri, Universitatea a reusit sa deschida scorul în urma unei lovituri libere executate de Taralunga în minutul 43, mingea fiind trimisa cu capul de Nita. Balonul respins în fata de portarul Brkaljache a fost reluat din apropiere de Balan. În acele momente de deruta, în care belgienii nu mai credeau în calificare, prezumtivii învingatori au scazut incredibil ritmul si s-au lasat prinsi într-un joc ineficace sau în capcanele pe care le-au întins adversarii. Oaspetii au preluat initiativa fortând egalarea, iar dupa trei cornere consecutive la poarta lui Manta, în minutul 67, Rora a interceptat o minge degajata, s-a îndreptat spre poarta craiovenilor, a centrat periculos, Manta a evitat pentru moment pericolul, blocând curajos, dar nu a mai putut para reluarea lui Henrotay, care a restabilit egalitatea: 1-1.

Campion al României în 1974

Dupa ce în anul 1973 Universitatii i-a fost furat titlul de catre Dinamo, "Stiinta" a strâns din dinti, iar în urmatoarea editie de campionat, 1973 -1974, a cucerit pentru prima data cununa cu lauri. Radiografia amanuntita a comportarii campionilor în acea editie de "aur" releva si mai fidel valoarea acelui triumf sportiv. Iulica Balan si coechipierii lui au obtinut 15 victorii pe teren propriu, la fel ca si Dinamo, si au repurtat cele mai multe succese, cinci la numar, în deplasare. Din cele noua înfrângeri, sase s-au produs în retur, când punctele acumulate si golaverajul i-au determinat pe craioveni sa trateze cu usurinta unele partide socotite "fara probleme". Pe baza rezultatelor obtinute, formatia craioveana a putut fi considerata beneficiara celei mai eficace linii de atac. Balan - golgeterul echipei si multa vreme candidat la titlul de golgeter al diviziei - a înscris 19 goluri în 34 de etape, dintre care 12 în meciuri pe teren propriu si sapte în cele sustinute în deplasare, fiind remarcat de presa vremii (facsimil 4). Campionatul 1973-1974 nu a fost altceva decât revolta unor fotbalisti si oameni de exceptie care au deschis drumurile spre istorie ale fotbalului craiovean, câstigând titlul national.

La doar 55 de ani, un alt atacant al "Stiintei" s-a ridicat prea devreme la cer (26 ianuarie 2005)

A mai plecat unul dintre gigantii fotbalului craiovean care au scris o istorie nepieritoare la cea mai frumoasa echipa din România. Este vorba de Iulian Balan, atacantul pur-sânge, cel care a facut un tandem irezistibil pe teren cu "Tunarul Stiintei", Nelu Oblemenco. Probabil, plictisit sa mai astepte ca urmasii sai de pe gazon sa reînvie mitul pe care si el l-a creat, a hotarât sa plece mai devreme dintre noi si sa întareasca, alaturi de alti mari disparuti, echipa "alb-albastra" a Raiului. Fara îndoiala, Dumnezeu a vrut sa aiba în ceruri atacul "Campioanei unei mari iubiri" si a hotarât sa-l cheme la El pe vestitul fotbalist al Craiovei. Asemeni marilor campioni, Iulica Balan a fost un om plin de modestie, pe care cei din jur se puteau baza ori de câte ori îi cereau ajutorul, servind fotbalul pâna la mistuire si jertfindu-se pe altarul sportului-rege. De fiecare data când moare o legenda, noi, toti ceilalti ramasi, trebuie sa ne gândim daca sacrificiul celui disparut a fost în zadar, daca îi cinstim memoria asa cum se cuvine, cu fapte, nu cu vorbe. Toti cei care au cunoscut gustul gloriei stiu ca pâna a ajunge sa gusti din paharul ei dulce trebuie sa-ti urci propria Golgota, care te face imun la vorbele desarte. Fostul fotbalist al "Stiintei" este unul dintre acei uriasi pe care se sprijina fotbalul din Oltenia, este o radacina trainica din care, mai devreme sau mai târziu, vor porni acele vlastare puternice, care vor reînvia, în aceasta zona binecuvântata, dar deocamdata uitata de Dumnezeu, gloria unui sport ajuns la rangul de religie. Cu asemenea înaintasi viitorul ar trebui sa fie sigur, daca urmasii vor sti sa redescopere adevaratele valori si vor lua drept pilda acesti oameni minunati care si-au asumat imensul risc de a exprima dorinta unui întreg sud, de a vorbi în numele a milioane de suflete. Amintirea lui Iulica Balan va ramâne vesnica pentru noi, pentru ca el si-a asigurat prin faptele sale dreptul la eternitate. Asemeni altor mari dusi ai fotbalului craiovean, care ne privesc din înaltul cerului, Iulica Balan va veghea acum tot ceea ce fac urmasii sai pe teren. Suntem convinsi ca fosta glorie a "Stiintei" va reusi sa câstige alaturi de prietenii sai Deselnicu, Oblemenco, Strîmbeanu, Zoli Crisan si Tica Otet primul campionat al Raiului pentru "juveti", asa cum au facut-o si pe pamânt. Când veti auzi urale venite din cer, sa stiti ca este Sabi Domozina, care în stilul sau inconfundabil saluta un gol al idolilor. Odihneste-te în pace, mare disparut al Universitatii, si spune-le prietenilor ca Oltenia fotbalistica nu va va uita niciodata.

"Alb-albastri" în ceruri

Craiova a mai pierdut un performer. Acolo, printre îngeri, Iulica Balan îi va reîntâlni pe Nelu Oblemenco, mort pe pamânt strain, dar si pe multi altii, prea multi, care, într-un fel sau altul, si au contribuit la înaltarea acestui edificiu care este fotbalul craiovean. Vor fi prezenti, pentru a-l întâmpina la poarta Raiului, si Lucica Strîmbeanu, Marin Dascu, Tica Otet, Valentin Stanescu, Robert Cosmoc, Constantin Florescu, Mihai Ostrovschi, Mircea Onea, Sica Frînculescu, Nicolae Oteleanu, Gigi Scaiesteanu, Lae Opris, Sebi Domozina, Petre Deselnicu, Zoli Crisan sau Cristi Neamtu. S-au dus cu totii, unii barbati în plina putere, altii, dupa ce au slujit fotbalul craiovean pâna la vârsta senectutii. Acum a venit rândul lui Iulica Balan, un suflet mare, care s-a alaturat în ceruri prietenului sau Nelu Oblemenco, refacând astfel în echipa Raiului linia de atac a "Campioanei unei mari iubiri". Durerea tuturor e imensa. Pierderea e ireparabila pentru familia sa, dar si pentru marea familie a sportului oltean. Craiova e din nou cernita. Craiova e îndurerata si mai saraca. Nedreapta e uneori soarta! Dumnezeu îi cheama uneori la el pe cei mai nevinovati si mai merituosi dintre supusii lui, dupa reguli doar de el stiute. Noua, biete fire de nisip pierdute pe marea plaja a vietii, nu ne ramâne decât sa-i plângem pe cei plecati, sa le ducem dorul si sa le simtim lipsa pâna când ne vom reîntâlni cu totii acolo, în împaratia cerurilor, unde nu este nici întristare, nici durere, nici suspin.

Laudat de Oblemenco

Iulica Balan are sansa sa se reîntâlneasca în ceruri cu bunul sa prieten si coleg în compartimentul ofensiv al "Campioanei unei mari iubiri", Nelu Oblemenco. În perioada în care "Tunarul" Baniei a lipsit din prima garnitura a "Stiintei", Iulica Balan l-a suplinit cu brio, reusind sa-i cucereasca pe înflacaratii suporteri din tribunele stadionului "Central". Întrebat în revista "Sport" daca se teme de concurenta lui Balan, Ion Oblemenco a declarat: "E altul ce suteaza mai tare ca mine? Cu atât mai bine… echipei si lui cu atât mai bine". În timp, Balan a ajuns la inima "Tunarului", care spunea atunci despre el ca "poate ajunge golgeter, pentru ca este cel mai ascultator fotbalist pe care-l cunosc si pentru ca are sutul cel mai puternic din toata divizia. De la centrul terenului, eu, de pilda, trimit mingea pâna în careul mic, Balan o catapulteaza dincolo de linia portii!".

Amintiri despre un prieten

Teo Taralunga: "Mi-ati dat o veste foarte proasta. Cum sa moara Iulica, nu îmi vine sa cred, tocmai el, care a fost un baiat de zahar, ce a lasat întotdeauna o buna impresie colegilor de echipa. A fost deosebit atât ca jucator, cât si ca persoana. Desi am o gramada de amintiri placute împreuna cu el, mi-e greu acum sa le spun, mai ales ca sunt socat de ce am aflat".

Constantin Bîtlan: "E trist ca s-a întâmplat acest lucru. El era un tip tare de treaba, atât în teren, cât si în afara lui. A fost de mare ajutor Universitatii în sezonul în care am devenit campioni. Am foarte multe amintiri placute din perioada când activam alaturi de Balan. Stiu ca atunci când a venit la echipa era un baiat destul de modest, care încerca sa îsi faca loc în atac alaturi de Oblemenco si Marcu. Ca fotbalist, avea un sut foarte puternic, poate mai puternic decât al lui Oblemenco, dar din cauza staturii sale atletice se lovea mingea câteodata de el si de aceea noi îi spuneam «Ciresel»". 

Ion Velea: "Cu Iulica am fost prieten foarte bun, a fost ca un frate pentru mine. Noi ne-am ajutat foarte mult. L-am sprijinit în cariera de arbitru, în care a debutat la începutul anilor '80. Ce pot sa spun, decât ca regret enorm disparitia sa, mai ales ca era un om foarte popular, respectuos, pe care te puteai baza în orice moment. Dupa cum vedeti, Dumnezeu a început sa ne ia pe rând, pe fostii jucatori ai «Stiintei»". 

Marian Bondrea: "Am primit o veste foarte proasta. Am petrecut alaturi de Iulian Balan clipe minunate, atât în ceea ce priveste viata sportiva, cât si în afara ei. Relatia dintre mine si el a fost una de prietenie sincera, familiile noastre fiind foarte apropiate. A fost un baiat de grup, de mare caracter, care a facut cinste formatiei Universitatea din anii '70. Îmi pare nespus de rau ca de acum încolo voi vorbi despre acest om la trecut si cu atât mai rau ca nu pot veni la înmormântarea lui, deoarece ma aflu cu FC Oradea în cantonament la Baile Felix". 

Silviu Lung: "Îmi pare foarte rau. A fost un om deosebit, s-a purtat întotdeauna frumos cu mine, înca de când eram tânar. Era un suflet mare si e pacat ca a plecat dintre noi asa de repede. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace!" 

Nicolae Negrila: "Pe vremea când el evolua la Universitatea, eu eram înca la echipa de tineret, dar purtam discutii frecvente cu el. Am evoluat foarte putin alaturi de Iulian Balan, dar pot sa va spun ca era un om cu suflet mare si un fotbalist bun". 

Ion Constantinescu: "Regret nespus trecerea în nefiinta a lui Iulica Balan. A fost unul dintre cei mai seriosi si manierati sportivi pe care i-a avut Craiova. A fost un exemplu de sportivitate si spun asta din perspectiva conducatorului. Cu Iulica Balan nimeni nu a avut niciodata vreo problema. A fost un sportiv de o mare noblete. Caracterul lui a facut ca tot timpul sa fie colegii alaturi de el, sa fie încurajat. Iulica iubea pe toata lumea. Nu a fost un antrenor care sa se plânga cu ceva de el. Era considerat succesorul lui Nelu Oblemenco. Avea un joc foarte bun cu capul si un sut puternic. Regret înca o data faptul ca înca un jucator de mare caracter si noblete a plecat dintre noi. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace!". 

Costica Donose: "Este pacat ca înca un jucator de marca al Universitatii nu mai este printre noi. A fost unul dintre cei mai buni colegi si oameni pe care i-am întâlnit. Iulica Balan si-a lasat amprenta asupra fotbalului craiovean. Este o pierdere pentru noi toti". 

Costica Stefanescu: "Sunt bulversat de ce aud, ca a murit Iulica Balan. Pacat, el a fost un baiat admirabil, care nu supara pe nimeni, de ce a trebuit sa i se întâmple asta tocmai lui? Era un golgeter adevarat, care a pus umarul la câstigarea primului titlu al Universitatii".

Pagina realizata in urma articolelor semnate de Valentin Pribeanu, Catalin Nicola, Cristi Iacob, Ionut Colteve, Adrian Iosub, Ion Jianu

© Universitatea Craiova .eu
4 august 2001 - 14 ianuarie 2025