|
Craiova meniu:
|
Petre Deselnicu
Data si locul nasterii: 23 septembrie 1946, comuna Mofleni, judetul Dolj
1962-63: jucator la CSO Craiova
1963/64: jucator la Stiinta Craiova (a promovat in divizia "A")
1964/65: jucator la Tractorul Brasov
1965: jucator la Metrom Brasov
1965-76: jucator la Universitatea Craiova (a castigat Campionatul Romaniei in 1973/74)
1976: jucator la Victoria Craiova
1976: jucator la Electroputere Craiova
1976/77: jucator la Universitatea Craiova (a castigat Cupa Romaniei)
1977/78: jucator la FCM Galati
Pina in 1990 s-a dedicat unor preocupari profesionale, fiind multi ani directorul Service Dacia din Craiova.
Dupa 1990 a ocupat diferite functii de conducere la gruparile Electroputere si Universitatea
1990/91: vicepresedinte la Universitatea Craiova
2003: vicepresedinte la Universitatea Craiova
Data plecarii: 14 iulie 2003
246 de jocuri si 12 goluri in prima divizie, 9 jocuri in cupele europene
Absolvent al Facultatii de Electrotehnica
Cetatean de onoare al municipiului Craiova
A murit nea Petrica!...
"Mai copiii lu' tata, ascultati la mine, ca sint trecut prin viata... Fotbalul si carnea de porc sint grele, nu le digera oricine!... Si eu m-am uitat o viata intreaga la televizor si n-am invatat sa-l repar... asa si cu foltbalul, 'geaba se uita unii la fotbal!"...
E oare posibil ca la 57 de ani cel mai sugubat, mai plin de vitalitate, umor si viata (?...) personaj al lumii fotbalistice oltene sa ne faca o asemenea tragica figura?
Il stiam, copil fiind, din magica echipa care a pus numele Craiovei definitiv in istoria fotbalului romanesc. Dar de amintit mi-l amintesc de la un meci de la Iasi, cu Poli, cind Stiinta cistiga in Copou cu 4-3. Mai rasunatoare decit victoria noastra in acel meci a ramas insa secventa cind, spre finalul meciului, nea Petrica, conducind reduta olteana in fata atacurilor plaiesilor a reusit cu o degajare 'marca inregistrata' sa sparga geamurile oficialei din Copou'... intr-un meci televizat in direct.
Apoi, l-am cunoscut cu adevarat pe nea Petrica intr-o vara fierbinte, acum multi ani, cind a fost nasul de cununie al unor buni prieteni. Ce i-am mai invidiat pe tinerii casatoriti de atunci... sa aiba niste nasi asa ca sotii Deselenicu!
Nea Petrica, inalt ca un stejar, volubil, prietenos si distins atragea privirile tuturor ca un magnet... Tanti Doina il acompania cu semetie, cu mindrie si cu dragoste. Se uita la Petrica, cred ca asa cum ne uitam cu totii - cu admiratie, aproape cu veneratie.
Apoi, viata ne-a adus un pic mai aproape. Oana, fiica lor s-a casatorit cu Gica Craioveanu, iar Gica a fost simbolul echipei aceleia frumoase din anii 94-95 cind am fost la un pas de a darima oligarhia militara de pe locul ce-l meritam cu prisosinta.
Eram aproape de ei si in special aproape de Gica si de nea Petrica. El a fost acela care ne-a dat ideea 'maimutoiului'... Va mai aduceti aminte gestul lui Gica din acei ani?... Intra pe teren cu o papusa mare in brate imbracata in tricoul alb-albastru si cu fularul Universitatii la git...
O papusa 'furata' de la Codrut, fiul lui Gica, papusa care fie vorba intre noi ii era extrem de draga copilului, dar pentru Stiinta ce nu faceau oltenii... "Mai copiii, ia ascultati voi la mine. Fiecare mare echipa are un ritual propriu, ceva deosebit, ia faceti si voi ceva cu maimutoiul asta a lui Codrut! Cind intri, Gica, pe teren il iei cu tine si te duci direct la galerie. Baietii te vor astepta strigind ca nebunii, asa cum numai ei stiu sa o faca, iar maimutoiul ala care-l vei arunca tu lor sa fie semnul de pretuire al echipei pentru galerie. Iar tu, Laurentiu, stai tata cu camera de luat vederi pregatita, sa vada toata tara cine este Stiinta!"
Cred, daca nu ma insel, ca prima data s-a intimplat asta la Timisoara, la un meci de cupa Poli - Stiinta 1-3, la sfirsitul de februarie al lui '95 (dupa care a urmat demolarea lui Dinamo la Pitesti cind Mihali l-a scos pe Gicanu in minutul 5 cu entorsa...).
Si, de atunci, cit timp Gica a fost capitanul alb-albastrlor, 'maimutoiul' a zburat inainte de fiecare meci in mijlocul galeriei.
Apoi... Era o iarna cu zapada multa, multa in Craiova. Era Craciunul si albul orasului facea magice Sarbatorile romanilor... Gica plecase in Spania, la Real Sociedad, iar Nea Petrica isi trimisese o jumatate de suflet in Spania, sa-l insoteasca pe Gican, si-si pastrase cealalta jumatate acasa, linga clubul cu care s-a contopit o viata intreaga. Venisem sa vorbesc cu Gica, dar seductia Tai-Panului, asa cum ii ziceau apropiatii era irezistibila.
Il vad si acum in bucataria apartamentului de la Patria, stind la masa, cu o gramada de ziare spaniole pregatite pentru mine... sa-l vad pe Gicanu' cum are la picioare Tara Bascilor. Cu un pahar de zaibar negru in fata (oh, Doamne, ce bine seamana acum cu Nea Marin, cel care ne-a umplut la fel inimile de disperare in floarea virstei!), cu nelipsitul zimbet sugubet in coltil gurii... "Stai, tata, asa sa vezi ce scriu aia despre olteanul nostru, Hai ca il filmezi si mai incolo, ca pun eu yala si nu pleaca niciunde!"...
O, Doamne, si apoi, aproape cu veneratie, mi-a pus caseta cu Gica cintind colinde de Craciun in limba basca, la televiziunea locala din San Sebastian. O dragoste aproape magica il facea sa-i stralucaesca privirea. Si, ca totul
sa fie perfect... golurile Gicanului din prima lui toamna spaniola... (va mai amintiti de golul din vinclul portii catalane de pe Nou Camp din celebrul Barca - Real Sociedad 1-3 strafulgerat de Gican cu stingul din coltul careului mare?) 'comentate' precis, faza cu faza, descrise perfect, cu specificarea fiecarui adversar (pe care ii stia, probabil la fel de bine ca si comentatorii spanioli)...
Au trecut anii, au trecut vremurile si incredibilul nea Petrica a reusit sa faca cunoscuta statuia lui Mihai Viteazu din piata prefecturii mai mult decit toate posterele si pliantele oficiilor de turism craiovene la un loc. Era presedinte la Extensiv, in divizia a doua si trageau tare la promovare, cind, la un banchet tot de Craciun a avut nastrusnica idee de a 'paria' ca daca Extensivul pierde promovarea se spinzura de coada calului lui Mihai...
Sa fi vazut poze, comentarii si imagini ale statuii... Nu pentru ca Marele Ban al Craiovei ar fi revenit in inima romanilor, ci pentru ca Marele Tai-Pan al Fotbalului Craiovean isi legase numele de el...
Si toate acestea sint acum prea triste amintiri cu el... Uneori mi-e greu, greu, greu sa inteleg viata asa cum, de fapt, ne este tuturor cind pierdem pe cineva care ne-a fost drag... Si mie, dar sint sigur cu nu numai, mie, nea Petrica mi-a fost drag. Drag asa cum numai un om cu suflet mare iti poate fi, asa cum numai un parinte iti poate fi, asa cum numai un prieten
apropiat iti este drag. Odihna usoara, nea Petrica. Dumnezeu sa se bucure acum si El de harul tau si sa te aiba in paza!
De undeva de departe, dar cu sufletul aproape de Craiova... adica de nea Petrica, in noaptea zilei de 14 iulie 2003, lasa lacrimile sa curga in voie,
Laurentiu Padeanu
Propunere:
Si pentru ca toate trebuiau sa poarte un nume, site-ul www.universitateacraiova.ro propune oficialilor clubului, ca tribuna
oficiala a stadionului sa se numeasca, simplu,... PETRE DESELNICU. Astfel, cei doi mari prieteni, cei care au dat mindrie culorilor alb-albastre si numelui de 'oltean' - Nelu Oblemenco si Petrica Deselnicu, sa-si aiba unite legendele pentru totdeauna de locul unde realitatea a trecut in vis pentru mii si mii de olteni. Tribuna oficiala nu poate avea un nume mai potrivit decit al celui care a fost 'oficialul' cel mai cunoscut al Craiovei.
Rugaminte:
Poate ca cineva va citi aceste rinduri si i le va arata lui Pavel Badea. Singur cred ca-mi va fi greu sa imi indeplinesc 'visul' (departarea e uneori cel mai mare dusman al nostru), dar sper ca cineva (poate din galeria Universitatii) sa-mi duca dorinta la indeplinire... Asadar, imi doresc, visez, sa mai vad o data gestul acela sublim al capitanului alb-albastru catre cei care dau de fapt un rost "Stiintei"... Il rog pe Badita sa ia un 'maimutoi' alb-albastru (de aceasta data cu doliu la piept...) si sa-l arunce galeriei la primul meci acasa. Si sa stie toata suflarea fotbalistica ca neamul oltenilor nu-si uita legendele. Mi-as dori, desigur daca nu ar fi prea mult, ca gestul acesta sa reinvie spiritul Craiovei acelor ani, adica spiritul Craiovei dintotdeauna... adica spiritul lui nea Petrica.
(Textul il gasiti si pe siteul meu - www.universitateacraiova.ro. sper sa nu fiti prea aspri cu mine, dar citeva zile zile va fi singurul pe care-l veti gasi acolo. Multumesc pentru intelegere!)
Laurentiu Padeanu
Se întâlnesc în Rai
În luna mai (2003), când, pe data de 13, “tunarul” Universitătii, Nelu Oblemenco, nasul lui Petre Deselnicu, ar fi împlinit 58 de ani, am realizat un interviu cu marele dispărut de acum. Probabil, în prezent cei doi deapănă amintiri împreună. Vă prezentăm câteva fragmente din poate ultimul interviu acordat de nea Petre.
- Când l-ati cunoscut pe Nelu Oblemenco?
- Parcă dintotdeauna. Gânditi-vă că am fost, practic, nedespărtiti din 1966 si până în 1978. La început, am locuit chiar în aceeasi garsonieră, în blocul G2, din Brazda lui Novac. Timp de 12 ani am fost ca fratii, dar si după aceea. Eu am plecat pentru că m-am căsătorit.
- De aceea l-ati pus nas?
- A fost un mare om, atât ca fotbalist, dar si în afara terenului. Nu cred că l-am auzit vreodată înjurând si nici nu a avut vreun dusman. Povestea cu năsitul este una foarte frumoasă. Cum Nelu nu era căsătorit, iar eu mă grăbeam, a trebuit, practic, să-l fortez să-si pună pirostriile înaintea mea. Oricum, el era cu Marga, viitoarea sotie, de ceva vreme. Asa am reusit să-l pun nas la nuntă.
“L-am pupat de mai multe ori decât pe nevastă-mea”
- Ce influentă avea asupra celor din jur?
- S-a purtat frumos cu toată lumea. Orice antrenor si l-ar fi dorit în echipă. Cu sfaturile lui, i-a ajutat pe toti, atât în teren, cât si în afara lui. Pentru fiecare avea câte o vorbă bună. Eu personal, la câte goluri a dat, cred că l-am pupat de mai multe ori decât pe nevastă-mea. Cred că în întreaga carieră nu a luat nici un cartonas rosu. Rămâne, neîndoielnic, simbolul Craiovei fotbalistice. Sigur, au mai apărut după aceea valori incontestabile în “Craiova Maxima”, dar Oblemenco a fost deschizătorul de drumuri si, nu în ultimul rând, el a fost un idol pentru Cămătaru, Balaci, Stefănescu, Donose si ceilalti.
- Se va mai naste un jucător ca el?
- Astept să văd dacă se va mai naste un astfel de om. Dacă nu va mai apărea un al doilea Oblemenco, poate că ar trebui să-l clonăm. Si ca elev a fost foarte bun. Se ducea la ore, la Liceul “Nicolae Bălcescu”, si stiu că atunci când avea de dat examene se scula foarte devreme, ca să învete. Nu o să mai văd goluri cum au fost cele înscrise de el.
Vorbele de duh ale lui nea Petrica
In afara de faptul ca a fost un fotbalist excelent, Petre Deselnicu avea darul de a-si distra copios prietenii si apropiatii. Hitru si extrem de volubil, vorbele lui nea Petrica au ramas in memoria celor care l-au cunoscut.
- despre Alexandru Boc, fost presedinte al Universitatii
"Nu-l apuca paltonul in aceasta functie la Craiova!"
- despre echipa Extensiv Craiova, care a fost la un pas de promovarea in Divizia A in 2000
"Daca nu promoveaza Extensivul ma spinzur de coada calului lui Mihai Vitezul din fata Prefecturii"
- despre ziaristi
"Voi sinteti ca tiganii mei de la Mofleni. Lovesti pe unul si plinge toata satra"
- despre Ion Oblemenco
"L-am pupat pe Oblemenco de mai multe ori decit pe nevasta-mea. Atit de multe goluri a marcat"
Cum a hotarit sa se lase de fotbal
Fostul component al Craiovei Maxima, Costica Stefanescu, a rememorat momentul in care acesta a abandonat fotbalul. "Era pus mereu pe sotii. Tin minte ca atunci cind s-a lasat de fotbal il aveam antrenor pe Constantin Teasca. Ne alerga mult la antrenamente si Petre n-a mai rezistat pentru ca facea parte din grupul celor mai in virsta. Teasca era pe pista de alergari. El s-a dus in fata lui si i-a zis: Nea Costica, inginerul Petre Deselnicu a hotarit sa paraseasca echipa. Se lasa de fotbal!, si a plecat la vestiare".
Petre Deselnicu, asa cum a fost
* După mai bine de 25 de ani petrecuti la Universitatea Craiova, Petre Deselnicu a fost înjurat anul acesta, pe 28 mai, la meciul din ultima etapă, dintre Universitatea Craiova si Dinamo, scor 3-1, de un stadion întreg. Din fericire, totul s-a petrecut dintr-o regretabilă eroare. Deselnicu se afla într-o masină alături de arbitrii partidei cu Dinamo, fiind confundat cu delegatia dinamovistă. “Asta e, m-au înjurat si pe mine o dată în viată. Dacă m-au confundat cu Netoiu nu e mare problemă, dar bine că am scăpat de pietre. Cine stie, poate muream de mâna oltenilor”, a încheiat nea Petre.
* De Crăciun, anul trecut, Petre Deselnicu, împreună cu Pavel Badea, a împărtit cadouri juniorilor Universitătii Craiova. În apropiere, un pui de cătel s-a apropiat de el. “Vicele” Universitătii l-a luat în brate si i-a spus: “Măi dinamovistule, ai venit să ne spionezi. Hai că te iertăm, pentru că esti mic, dar să stii că nu aveai dreptul să intri în ograda clubului din Craiova”.
* Pe 20 aprilie s-au împlinit 20 de ani de la meciul din semifinala Cupei UEFA dintre Universitatea Craiova si Benfica Lisabona, Deselnicu a fost numit cetătean de onoare al Băniei, iar la meciul demonstrativ dintre “Stiinta” si Rapidul anilor ’70 - ‘80, Petre Deselnicu a fost antrenorul echipei oltene. Nici unul dintre componentii grupării craiovene nu a scăpat de glumele “Tai-Pan”-ului. “Bă, dar ati îmbătrânit de tot. Si mai aveti pretentii să urlati pe copiii pe care-i antrenati. Păi, asa cum jucati voi, o fac si ei”, spunea “vicele” Universitătii.
Narcis Drejan
|
|
!
